Titulescu l-a întrebat dacă dorește să-i aducă ceva din Paris. Iorga i-a șoptit printre dinți: „Dumneata?! Poate vreun sculament." Titulescu, zâmbind parșiv: „Se face, domnule Prim-Ministru! Dacă nu vă găsesc acasă, să vi-l las la doamna?" Primăvara lui 1932, peron, Gara de Nord. Un prim-ministru care nu-și dorise cabinetul și un ministru pe care nu-l suportase.

Primăvara lui 1932, peron, Gara de Nord. Un prim-ministru care nu-și dorise cabinetul și un ministru pe care nu-l suportase. Nicolae Iorga se născuse la Botoșani în 1871. Profesor la Universitatea din București de la 23 de ani, fondatorul revistei Neamul Românesc, autorul a peste 1.000 de volume. Onisifor Ghibu scrisese despre el că era „omul care putea să lucreze cât o sută, dar nu putea să colaboreze efectiv cu alții." 

Carol al II-lea îl pusese prim-ministru în aprilie 1931 și îi impusese prezența lui Titulescu în cabinet. Iorga înghițise cu greu: îl deranjase că Titulescu se comportase „ca și când aș fi fost un tinerel." Nu fusese mereu dușmănie. Între 1922 și 1930, schimbaseră scrisori cu „Iubite domnule Iorga" și „Scumpe domnule Titulescu." Titulescu facilitase titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Oxford pentru marele istoric — Iorga îi mulțumise printr-o radiotelegramă de pe vaporul Aquitania, în martie 1930.


—

Nicolae Titulescu se născuse la Craiova pe 4 martie 1882. Doctor în drept de la Paris, profesor la Iași, ministru de Finanțe de două ori, ambasador la Londra un deceniu. Ales Președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor în 1930 și reales în 1931 — singurul om din istoria acelei organizații ales de două ori consecutiv.


Era elegant, francofil, cu un talent oratoric devastator în saloanele Genevei și Londrei. Iorga îl descrisese drept „un intelectual rafinat, care și-a scos din cărți tot felul de a gândi; e un produs distilat al veacului" — frază care suna a compliment și a reproș deopotrivă.


Mandatul lui Iorga s-a încheiat pe 1 iunie 1932. Pe 14 iunie, la două săptămâni distanță, a deschis campania în Neamul Românesc. George G. Potra a inventariat 90 de documente de atac sistematic între 1932 și 1937. Ironia: în ședința Senatului din 24 noiembrie 1932, când Iorga l-a interpelat public pe Titulescu în legătură cu politica externă, Titulescu „și-a exprimat acordul deplin cu Iorga" pe toate chestiunile de fond. Se certau pe altceva.


Iorga a fost executat pe 27 noiembrie 1940. Titulescu a murit la Cannes pe 17 martie 1941. Patru luni unul după altul. George G. Potra nota: „N-au mai avut timp să se împace."